Tag Archives: scoala produce tampiti

școala produce tâmpiți

Impostura si ratarea
Aceasta e impostura funciară pe care se bazează universităţile româneşti: obligaţia de-a avea o diplomă de studii superioare practic pentru orice job într-un oraş. Aceasta e modalitatea cea mai perversă prin care e blocată şi falsificată întreaga piaţă a muncii din România.
Problema acestor diplome e pe de o parte aceea că au coborât învăţământul superior la nivelul gimnaziului, pe de alta aceea că înlocuiesc competenţa reală cu un carton cu parafă şi, în felul acesta, promovează – în regim de masă – incompetenţa şi impostura.
E de aşteptat ca mâine doctoratul să devină obligatoriu pentru învăţătoare, educatoare, secretare sau asistente medicale. Nu râdeţi! Deja aproape toate au masterat. De ce nu şi doctorat? O lege, o ordonanţă, o hotărâre de guvern ne-ar face ţara cea mai educată a Europei.
Contributors

Ce e de făcut? (a doua parte)
Ar trebui ca profesorilor să li se dea din nou impresia că sunt intelectuali şi nu cei mai oropsiţi funcţionari mărunţi ai statului. Că menirea lor este să-i citească şi să-i recitească pe clasicii domeniului propriu, precum şi să fie up to date cu ceea ce ţine de specializarea lor, nu să-şi piardă nopţile bălmăjind inutile “momente organizatorice” în “planurile de lecţii”. Dar asta ar însemna ca Inspectoratele Judeţene şi Departamentele de Perfecţionare a Personalului Didactic să-şi piardă puterea şi, o dată cu ea, privilegiile.
Contributors

De ce produce școala tâmpiți
La noi, societatea nu are nevoie de expertiza pe care o formează şcoala. Oricât de brutal ar fi, mă văd nevoit să repet: societatea noastră nu are nicio nevoie de ceea ce ar putea produce o şcoală care şi-ar asuma menirea.
Contributors

Cum produce școala tâmpiți
Materia e excesiv de multă, temele cad pe elev cu o cadenţă înfricoşătoare şi, în concluzie, când totul e important, ceea ce se reţine e aleatoriu. Nivelul expunerii e, aproape invariabil, peste capacitatea de înţelegere a vârstei. Cum, ocazional, s-a discutat despre cantitatea mare de cunoştinţe inoculată elevilor şi s-au exercitat presiuni pentru “simplificarea” manualelor, acestea s-au subţiat ca volum, păstrând însă toate temele anterioare (ceea ce s-a eliminat fiind tocmai partea de explicare şi exemplificare). Morala: manualele au devenit abstracte până la incomprehensibil.
Dacă la 18 ani trag linie şi fac socoteala, tot ceea ce pot să constate este faptul că şcoala nu le-a dat nimic, în schimb le-a luat nişte ani din viaţă. Fireşte, profesorii din şcoală vor spune că ei şi-au făcut treaba; mai departe nu e grija lor. Sau, poate, vor recunoaşte că în condiţiile programei – care e aşa cum e – mai mult nu se putea.
Contributors