Tag Archives: reforma

Reforma uitată (o scurtă descriere)
La începutul anilor ’80 a avut loc o amplă reformă a predării matematicii în România, cu efecte negative asupra capacităţii elevilor de a înţelege şi folosi noţiunile predate. Din dorinţa de a ridica nivelul performanţei olimpice, sistemul şi-a confruntat elevii cu un mod de predare a matematicii mult peste puterea de înţelegere vărstei. Ca urmare, tot mai mulţi elevi au absolvit şcoala cu deficienţe serioase în înţelegerea noţiunilor de bază din matematică, dar şi de gândire în general. A urmat un lung şir de încercări de remediere a situaţiei, prin noi reforme şi noi programe.

Oare cum de am priceput şi iubit geometria noi, cei care am învăţat înainte de 1980 din manualele profesorului Hollinger, atunci când scriam ∢A = 60˚ în loc de mult mai riguroasa scriere m(∢A) = 60˚? Noi nu am învăţat despre congruenţă, dar am înţeles geometria. La noi intersecţa a două drepte, de exemplu a diagonalelor unui trapez, se scria AC ∩ BD = O, pe când ca profesor, după 1990, nu aveam voie să scriu decât varianta AC ∩ BD = {O} corectă prin prisma teoriei mulţimilor.
Pentagonia

Consternare după ce ministerul Educației a anunțat noile discipline: „Oamenii ăștia de sus fie ne cred proști, fie chiar ei sunt astfel”
Pentru că sunt inserate separat și prezentate ca inovație, sunt în măsură să spun, fără perdea, că oamenii ăștia de sus care iau decizii fie ne cred proști pe toți, fie sunt chiar ei astfel. Când așezi inovația separat de trunchiul comun, e ca și cum ai spune că punem de-o parte lucrurile serioase (adică pedagogiile noastre prăfuite) și chestiile noi le băgăm așa, ca pe un corp străin și exotic ca să ne facem că știm despre ce e vorba. Din păcate, ăsta e adevărul: educația pentru gândire e încă un lucru exotic în România.

Ce se întâmplă cu reforma curriculară a ministrului Curaj?
Chiar acum asist, în fundul clasei, la un test de evaluare a clasei a VIII-a, în care tocmai i-am forțat să identifice indicii lexico-gramaticali ai eului liric într-o poezie a lui Labiș. Și asta, în condițiile, în care, mulți dintre ei – ca majoritatea copiilor români la testarea PISA – abia sunt capabili să extragă idei principale din texte de lungime si registru diferit, practic și imediat, al vieții de zi cu zi.

Trebuie să luăm totul, de la capăt, începând cu clasa I , unde, dincolo de manualele proaste, toate nevoile fundamentale ale copiilor – de mirare, investigare, bucurie și joc sunt deturnate după modelele algoritmice ale auxiliarelor de matematică și română – devenite religie – unde copiii au de dat răspunsuri dirijate, controlate și înghețate în predictibil, rutină și lipsă de creativitate. Deflexibilizarea gândirii și descurajarea bucuriei de a învăța sunt programe sistematic aplicate în România, încă din clasa I. Nu poți construi o viziune pentru etapa a doua de dezvoltare a școlarului român după ce ai stat, pasiv, pe margine, la un proces vizibil de împovărare și pierdere a motivației școlare, chiar la copiii foarte capabili.
Republica

Julian Hingley, expert britanic în Educaţie: „În România, elevii învaţă după o curriculă de secol XIX. Vă trebuie o revoluţie în acest domeniu”
Educaţia trebuie să formeze resursa umană, care este cea mai importantă resursă din orice ţară. Pentru a educa copii capabili să ne ia locul şi să conducă societatea ai nevoie de un sistem eficient de educaţie. Un astfel de sistem nu există în România
Adevărul