Tag Archives: Oana Moraru

Copii târâţi pe jos şi şcoli cu fruntea sus
Mi s-a părut, de multe ori, că părinţii văd mediul social al şcolii ca pe un bun simulator pentru jungla de afară. Ştiu câţiva care cred, cu mândrie, că şcoala căleşte, că întăreşte sistemul de apărare al individului, armura în faţa agresivităţii naturale şi răspunsul instinctiv în faţa provocărilor de tot felul.
Este rolul şcolii să se îndrepte, profesionist, către părinţi şi să îi înveţe tehnici de convieţuire socială a copiilor, înstrumente acceptabile de reglare a conflictelor şi asumare emoţională a tensiunilor de tot felul.

ANTICARTON

Advertisements

Probleme de educație
Profesor de Limbă Română şi proprietar al unei instituţii de învăţământ preuniversitar, Oana Moraru vorbeşte despre reforma sistemului de învăţământ din România, despre iluzia notei de 10 în şcoala românească, dar şi despre modelele educaţionale europene şi felul în care ar putea fi ele preluate şi adaptate în România.
Gândul

Un salt istoric în educaţie
Este pur şi simplu păcat de câtă energie umană se iroseşte în interiorul modelului actual, câţi muguri se opresc din evoluţie pentru că nu i-a adiat nicio clipă şansa unei mentalităţi puţin mai aerisite.
Suntem o şcoală care încă nu şi-a propus să transforme cunoaşterea în înţelepciune, competiţia în colaborare, reţetele în modele personale, informaţia în instrument.
În timp ce alţii îşi scutură programele, dărâmă pereţi între clase, coboară barierele între discipline, noi încă aliniem inginereşte, cu creta, definiţii lungi, laborioase, segmentate în paşi mărunţi, anevoioşi, în iluzia infamă că asta dezvoltă sau înseamnă cunoaştere. Irosim de trei ori mai mult timp pentru lucruri care se intuiesc acum, dintr-o privire, în mediul online sau al tehnologiilor imediate. Ne petrecem enorm de mult timp şi investim energie umană în redescoperirea chibritului.
Contributors

Doamna
Una dintre cele mai mari nereguli ale şcolii româneşti este selecţia discriminatorie a grupelor de elevi, încă de la Clasa Pregătitoare. Acesta este, în acelaşi timp, şi unicul mod de supravieţuire, ultima venă care mai pompează ceva viaţă într-un organism înţepenit în multe alte suferinţe.
Copiii sunt folosiţi ca resurse pentru supravieţuirea economică a profesorilor şi a şcolilor. Cât timp li se poate falsifica performanţa – e minunat, pentru că astfel îşi câştigă reputaţia multe şcoli primare ca fiind net superioare gimnaziului şi aşa mai departe.
Contributors

Planul National de Corupere a Caracterelor
Vom simți că suntem pe drumul cel bun când vor fi suficient de multe voci în jurul fiecăruia dintre noi, cu adevărat scandalizate de ce li se întâmplă astăzi copiilor noștri în școli. Când vor fi suficient de mulți oameni conștienți că adevăratul impas în care ne aflăm cu toții – ca țară – își are rădăcinile în felul în care ne programăm copiii să gândească despre sine și valoarea lor.
Pentru că valorile n-au fost asimilate din convingere sau integrate emoțional ca o necesitate, societatea românească nu a descoperit un adevăr la care alții au ajuns de mult: că binele nostru personal depinde mult de binele celorlalți. Mulți au ca ideal conștient formarea unui copil reactiv, dădător din coate, agresiv, egoist și rezistent prin obrăznicie la nedreptăți de tot felul.
Contributors

Domnul și Doamna Dumnezeu la școală
L-am rugat pe Preot să predea despre Religie, nu Religia. L-am rugat să-și înceapă propozițiile delicate cu sintagma ”Biserica Ortodoxa crede că …”, în speranța că va ajunge la copii mesajul unui punct de vedere și îi va lăsa deschiși la alte adevăruri în căutarea cărora se vor lansa conștient, mai târziu. Răspunsul lui a fost ferm, de adevărat om cu har, devotat credinței lui: mi-a spus că Biserica nu este o instituție. Că Biserica suntem noi și că aceste adevăruri vin inevitabil din noi și trebuie acceptate întru Domnul.
Copilul meu poate citi despre convingerile și practicile multor religii pe pământ, însă întâlnirea lui cu Dumnezeu este o chestiune de intimitate și sărbătoare personală, irepetabilă de la un individ la altul și în niciun caz planificată în orar și măsurabilă de la un test scris la altul.
Contributors